PLUMBUÍT¹ s. n. Plumbuire. – V. plumbui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUMBUIT², -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ♦ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUMBUÍT adj. v. înnorat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUMBUÍT s. v. plumbuire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plumbuít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Plumbuita, m-re în București, ctitorită în prima ei formă de voievodul Petru cel Tânăr (1558-1568) și cu multe prefaceri până în 1647, când Matei Basarab o reconstruiește integral. Bis. a avut două turle pe pronaos după modelul de la Dealu și păstrează fragmente de picturi originale. Cuhnia m-rii este cea mai veche construcție de acest tip din Țara Românească.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Plumbuita s. pr. poreclă postumă dată Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Plumbuitu’ s. pr. poreclă dată dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink