PLUMBUÍT1 s. n. Plumbuire. – V. plumbui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUMBUIT2, -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ♦ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUMBUÍT adj. v. înnorat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUMBUÍT s. v. plumbuire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plumbuít s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PLUMBUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. ~ o ușă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plumbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plumbuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Plumbuita s. pr. poreclă postumă dată Elenei Ceaușescu, soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Plumbuitu’ s. pr. poreclă dată dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink