PLUMBUÍRE, plumbuiri, s. f. Acțiunea de a plumbui și rezultatul ei; plumbuit¹. – V. plumbui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUMBUÍRE s. plumbuit, (rar) plumbare. (~ unei piese metalice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plumbuíre s. f., g.-d. art. plumbuírii; pl. plumbuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLUMBUÍ, plumbuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sigila cu plumb (3). 2. A acoperi o piesă metalică cu un strat protector de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. A întuneca, a mohorî. – Plumb + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLUMBUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte, mărfuri) A sigila cu plumb. ~ o ușă. 2) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu plumb (în scop protector). /plumb + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plumbuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plumbuiésc, imperf. 3 sg. plumbuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plumbuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

plumbui, plumbuiesc v. t. (intl.) a împușca.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink