PLONJÁRE, plonjări, s. f. Acțiunea de a plonja și rezultatul ei; plonjeu (2). – V. plonja.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de fenaty | Semnalează o greșeală | Permalink

PLONJÁRE s.f. Acțiunea de a plonja și rezultatul ei; plonjeu (1). [< plonja].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

plonjáre s. f., g.-d. art. plonjării; pl. plonjări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLONJÁ, plonjez, vb. I. Intranz. (Adesea fig.) A executa un plonjon.** A sări în apă (de la trambulină), efectuând un plonjon. ♦ A se lăsa la fundul apei, a se scufunda. – Din fr. plonger
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de fenaty | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLONJÁ ~éz intranz. 1) sport A efectua un plonjon. 2) A face un salt în apă (de pe trambulină), lăsându-se la fund. /<fr. plonger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLONJÁ vb. I. intr. A executa un plonjon. [< fr. plonger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLONJÁ vb. intr. 1. a executa un plonjon. 2. a se scufunda. 3. (fig.) a face un salt (de sus în jos); a se abandona. (< fr. plonger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

plonjá vb., ind. prez. 1 sg. plonjéz, 3 sg. și pl. plonjeáză, 1 pl. plonjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. plonjéze; ger. plonjând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink