PLOCONEÁLĂ, ploconeli, s. f. Ploconire; lingușire, umilire. – Ploconi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLOCONEÁLĂ s. 1. v. reverență. 2. v. ploconire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ploconeálă s. f., g.-d. art. ploconélii; pl. ploconéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink