PLINÚȚ, -Ă, plinuți, -te, adj. Diminutiv al lui plin; plinișor. – Plin + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLINÚȚ adj. plinișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plinúț adj. m., pl. plinúți; f. sg. plinúță, pl. plinúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink