PLINÍRE, pliniri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) plini; îndeplinire, realizare. – V. plini.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pliníre s. f., g.-d. art. plinírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLINÍ, plinesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) îndeplini. – V. plin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLINÍ vb. v. achita, comite, completa, efectua, executa, face, făptui, împlini, îndeplini, înfăptui, întregi, lichida, onora, plăti, realiza, rotunji, satisface, săvârși, umple.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plinésc, imperf. 3 sg. plineá; conj. prez. 3 sg. și pl. plineáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pliníre, pliniri s. f. (Înv.) 1. Împlinire, completare, întregire. 2. Adeverire, realizare. ◊ Plinirea vremii = planul de mântuire al lui Dumnezeu (Gal. 4, 4). 3. Îndeplinire, executare. – Din plini.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink