PLICULÉȚ, pliculețe, s. n. Diminutiv al lui plic. – Plic + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLICULÉȚ s. plicușor. (Un ~ cu o felicitare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pliculéț s. n., pl. pliculéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink