PLEZANTERÍE, plezanterii, s. f. (Livr.) Lucru amuzant; vorbă, discuție ușoară, amuzantă. – Din fr. plaisanterie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEZANTERÍE ~i f. livr. Vorbă sau comportare care amuză. /<fr. plaisanterie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEZANTERÍE s.f. (Franțuzism) Lucru amuzant. [Gen. -iei. / < fr. plaisanterie, cf. plaire – a plăcea].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEZANTERÍE s. f. aluzie amuzantă; glumă. (< fr. plaisanterie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

plezanteríe s. f., art. plezantería, g.-d. art. plezanteríei; pl. plezanteríi, art. plezanteríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink