PLEU, pleuri, s. n. (Reg.) Tinichea. – Din magh. pléh, scr. pleh.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEU ~uri n. reg. Foaie subțire, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă, tinichea. /<ung. pléh, sb. pleh
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEU s. v. cositor, plumb, staniu, tablă, tinichea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pleu, pléuri, s.n. și plei, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tablă, tinichea. 2. (s.n.) obiect confecționat din tablă. 3. (s.n.) cositor. 4. (s.n.) plumb. 5. (s.m.) unitate de măsură pentru o anumită capacitate.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pleu s. n., art. pléul; (obiecte) pl. pléuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink