PLÉTE s. pl. 1. chică. (Tânăr cu ~.) 2. (BOT.) pletele-muierii (Usnea barbata) = (reg.) barba-ursului, mătreață-de-arbori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEÁTĂ, plete, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Părul capului lăsat să crească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); p. ext. păr (nearanjat, necoafat). 2. (Reg.) Mănunchi de fuior. – Din sl. pletŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEÁTĂ pléte f. 1) mai ales la pl. Păr lung lăsat să atârne liber pe spate (sau împletit în cozi). 2) reg. Mănunchi de fuior. /<sl. pletu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLETELE-MUIÉRII s. pl. v. mătreață-de-arbori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pleátă (pléte), s. f. – 1. Mănunchi de fuior. – 2. Părul capului lăsat pe spate (în cozi). Sl. pletŭ, pletĭ „împletitură”, din sl. plesti, pletą, pleteši, „a împleti” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Candrea, II, 263; Conev 89), cf. sb., cr. pletenica „pleată” și împleti. Se folosește mai ales la pl. – Der. pleteancă s. f. (Trans., Mold., fir, panglică pentru cozi); pletos, adj. (cu plete); pleteică, s. f. (plăsuță ?), cuvînt pe care nu-l găsim glosat și care trebuie să se folosească în Mold. (cf. Dragoslav: cu mîncarea în pleteică); pletoșie, s. f. (păr mult); împletoșat, adj. (cu plete); pleter, s. n. (îngrămăditură de nuiele, zăgaz), din sb. pleter; pleșnicar, s. n. (șopron, acoperiș pentru unelte), probabil în loc de *pletnicar, poate pentru că se face uneori cu împletitură de răchită.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pleátă s. f., pl. pléte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink