PLEOSCĂÍT, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi; plescăit. – V. pleoscăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEOSCĂÍT s. v. plescăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pleoscăít s. n., pl. pleoscăíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEOSCĂÍ, pleóscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăí vb. IV.] – Pleosc + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLEOSCĂÍ pleóscăi intranz. v. A PLESCĂI. /pleosc + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLEOSCĂÍ vb. 1. a plescăi, (reg.) a plioscăni. (A ~ cu limba.) 2. a plescăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescăi. (A ~ cu papucii, în mers.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pleoscăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pleóscăi, 3 sg. și pl. pleóscăie, imperf. 3 sg. pleoscăiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink