PLENITUDINÁR, -Ă, plenitudinari, -e, adj. (Livr.) Plenar. – Plenitudine + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

plenitudinár adj. m., pl. plenitudinári; f. sg. plenitudináră, pl. plenitudináre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

plenitudinár, -ă adj. Total, plenar ◊ „Din toată distribuția, se impun plenitudinar doar doi actori.” R.lit. 9 II 78 p. 6 (din plenitudine + -ar)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink