PLENIPOTÉNT, plenipotenți s. m., adj. (Înv.) Plenipotențiar. – Din lat. plenipotens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLENIPOTÉNT s., adj. v. plenipotențiar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plenipotént s. m., adj. m., pl. plenipoténți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink