PLATONICIÁN, -Ă, platonicieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al platonismului. 2. Adj. Platonic (1). [Pr.: -ci-an] – Din fr. platonicien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATONICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al platonismului. 2) v. PLATONIC. [Sil. -ci-an] /<fr. platonicien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATONICIÁN, -Ă s.m. și f. Adept al platonismului; platonist. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. platonicien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATONICIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al platonismului. (< fr. platonicien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATONICIÁN adj., s. 1. adj. platonic, (rar) platonian, (înv.) platonicesc. (Filozofia ~.) 2. s. platonist, (înv.) platonic. (Adepții lui Platon se numeau ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

platonicián s. m., adj. m. (sil. -ci-an), pl. platoniciéni (sil. -ci-eni); f. sg. platoniciánă, g.-d. art. platoniciénei, pl. platoniciéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink