PLATINOÍD, platinoide, s. n. Aliaj de cupru, nichel și zinc de culoarea platinei (1), care se folosește în electrotehnică sau pentru ornamentații. – Din fr. platinoïde, germ. Platinoid.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATINOÍD s.n. Aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. [Pron. -no-id. / < fr. platinoïde].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLATINOÍD s. n. aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină. (< fr. platinoïde, germ. Platinoid)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

platinoíd s. n., pl. platinoíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

PLATINOÍDE (‹ fr.) s. n. pl. Nume generic dat elementelor care au proprietăți asemănătoare cu platina (ex. iridiu, osmiu, paladiu, rodiu, ruteniu) și care îi sunt asociate în zăcământ.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink