PLASTOMÉR, plastomeri, s. m. Produs molecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații. – Din fr. plastomère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLASTOMÉR s.m. (Chim.) Produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente. [< fr. plastomère, cf. gr. plastos – modelat, meros – parte].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLASTOMÉR s. m. conținutul de plastide al citoplasmei. (< fr. plastomère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

plastomér s. m., pl. plastoméri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink