PLASMOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). – Din fr. plasmochimie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLASMOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). [Cf. fr. plasmo-chimie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLASMOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). (< fr. plasmochimie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plasmochimíe s. f., g.-d. art. plasmochimíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plasmochimíe s.f. (chim.) Ramură a chimiei ◊ „La noi în țară, cercetările din domeniul plasmochimiei au condus la elaborarea unui procedeu industrial de producere a acetilenei folosind plasma arcului electric.” Cont 3 XII 65 p. 8 (din fr. plasmo-chimie; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink