PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLAGIÁ ~éz tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLAGIÁ vb. a copia. (În romanul lui l-a ~ pe ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink