PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLAFONÁ ~éz tranz. (cheltuieli, fonduri) A limita stabilind un plafon. /<fr. plafonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PLAFONÁ mă ~éz intranz. 1) A atinge plafonul posibilităților. 2) fig. A rămâne la un anumit nivel (scăzut) al cunoștințelor; a nu evolua; a se limita. /<fr. plafonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLAFONÁ vb. I. tr. 1. A fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. 2. refl. (Fig.) A se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. [< fr. plafonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLAFONÁ vb. I. tr. a fixa un plafon, o limită (maximă) unor operații financiare etc. II. refl. (fig.) a se limita la un anumit nivel, a nu depăși un anumit stadiu. (< fr. plafonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

plafoná vb., ind. prez. 1 sg. plafonéz, 3 sg. și pl. plafoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink