PLACÍD, -Ă, placizi, -de, adj. Calm, potolit, liniștit, blajin; exagerat de calm, indiferent, flegmatic, pasiv. – Din fr. placide.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACÍD ~dă (~zi, ~de) și adverbial (despre persoane) 1) Care vădește blândețe și calmitate. Rămânea ~ în toate împrejurările. 2) Care nu manifestă interes pentru nimic și pentru nimeni; nepăsător; indiferent. /<fr. placide
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACÍD, -Ă adj. Apatic, flegmatic; calm, blajin. [Cf. fr. placide, it. placido, lat. placidus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACÍD, -Ă adj. apatic, flegmatic; calm, liniștit. (< fr. placide, lat. placidus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACÍD adj. 1. v. indiferent. 2. v. calm. 3. v. monoton.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

placíd adj. m., pl. placízi; f. sg. placídă, pl. placíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink