PLACHÍE, plachii, s. f. 1. Mâncare de pește preparată cu multă ceapă și cu mult untdelemn, rumenită la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din păsat, cu carne, cu pește, cu ciuperci sau numai cu grăsime. – Din ngr. plaki.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PLÁCHIE ~i f. 1) Fel de mâncare preparată din pește (cu multă ceapă, ulei și condimente) și dată la cuptor. 2) reg. Fel de mâncare pregătită din orez (cu lapte și zăhar sau dulceață) și dată la cuptor. [G.-D. plachiei] /<ngr. plaki
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLACHÍE s. v. piftie, pilaf, răcituri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plachíe, plachíi, s.f. (înv.) vas de metal în care se gătește mâncarea.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

plachíe (plachíi), s. f. – Mîncare de pește cu ceapă și untdelemn. Ngr. πλαϰί (Tiktin; Gáldi 229). Este dubletul lui pláchie, s. f. (Mold., pilaf).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

plachíe s. f., art. plachía, g.-d. art. plachíei; pl. plachíi, art. plachíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink