PLĂNUÍRE, plănuiri, s. f. Acțiunea de a plănui și rezultatul ei. – V. plănui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂNUÍRE s. 1. v. inventare. 2. v. preconizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plănuíre s. f., g.-d. art. plănuírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂNUÍ, plănuiesc, vb. IV. Tranz. A face planuri; a pregăti ceva (în minte) pentru viitor; p. ext. a pune la cale, a unelti, a urzi. ♦ A determina, a preciza, a stabili, a hotărî. – Plan + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PLĂNUÍ ~iésc tranz. v. A PLANIFICA. /plan + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PLĂNUÍ vb. 1. v. intenționa. 2. (înv.) a chibzui, a medita. (A ~ acestea ...) 3. v. inventa. 4. v. preconiza. 5. a premedita, (rar) a precugeta. (A ~ o faptă rea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plănuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plănuiésc, imperf. 3 sg. plănuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plănuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink