PLĂNTÚȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă1; plantă mică, tânără. – Plantă1 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plăntúță s. f., g.-d. art. plăntúței; pl. plăntúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink