PIZMĂTÁRNIC, pizmătarnici, s. m. (Înv.) Om pizmaș. – Din pizmătar[eț] + suf. -nic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pizmătárnic, pizmătárnică, adj., s.m. și f. (înv.) pizmaș, invidios, dușmănos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink