PITURÁRE, piturări, s. f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. – V. pitura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PITURÁRE s.f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. [< pitura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pituráre s. f., g.-d. art. piturării; pl. piturări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PITURÁ, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcație. – Din it. pitturare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PITURÁ vb. I. tr. (Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it. pitturare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PITURÁ vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

piturá vb., ind. prez. 1 sg. pituréz, 3 sg. și pl. pitureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink