pitrocít, pitrocítă, adj. (reg.; despre urechile animalelor) tăiat, crestat, perforat (într-un anumit fel) ca semn de recunoaștere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PITROCÍ vb. IV. v. pritoci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

pitrocí, pitrocésc, vb. IV (despre opinci, încălțăminte) a perfora, a găuri (cu potricala sau pitrocul) pentru a introduce nojițele sau șireturile.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink