PISTRUIÁ, pistruiez, vb. I. Tranz. și refl. A căpăta sau a face să capete pistrui (1). ♦ Fig. A (se) păta. [Pr.: -tru-ia] – Din pistrui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PISTRUIÁ ~iéz tranz. A face să se pistruieze. /Din pistrui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PISTRUIÁ mă ~iéz intranz. A se acoperi cu pistrui (mai ales pe față). /Din pistrui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistruiá vb., ind. prez. 1 sg. pistruiéz, 3 sg. și pl. pistruiáză, 1 pl. pistruiém; conj. prez. 3 sg. și pl. pistruiéze; ger. pistruínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTRÚI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTRÚI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTRÚI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistrúi s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink