PISOLÍT, pisolite, s. n. 1. Grăunte de minerale (calcit, minereu de fier și de mangan etc.), de forma și de mărimea unui bob de mazăre, depus de apele termale care conțin bicarbonat de calciu. 2. Rocă compusă din pisolite (1). – Din fr. pisolithe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISOLÍT ~e n. 1) Mineral alcătuit din bucăți sferice mărunte. 2) Rocă formată din astfel de mineral. /<fr. pisolithe
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISOLÍT s.n. 1. Grăunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de mărimea unui bob de mazăre. 2. Rocă de calcar formată din pisolite (1). [< fr. pisolithe, cf. gr. pisos – mazăre, lithos – piatră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISOLÍT s. n. 1. grăunte de carbonat de calciu sau de oxid de fier de mărimea unui bob de mazăre. 2. rocă din pisolite (1). (< fr. pisolithe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisolít s. n., pl. pisolíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisolit, (engl.= pisolite) → oolit cu diametru mai mare de 2 mm.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisolit vados (petrogr. sedim.), (engl.= vadose pisolite) concrețiune sferoidală formată diagenetic prin difuzia ascendentă a soluțiilor suprasaturate cu CaCO3 și depunerea acestora subaerian, la supr. solurilor sau a sedimentelor carbonatice. Frecvent, p.v. însoțesc crustele carbonatice de tipul → caliche-ului.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink