PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIRPIRÍU ~e (~i) 1) (despre organisme vii) Care s-a oprit din dezvoltare sau a degenerat; cu dimensiuni reduse din cauza dezvoltării anormale; jigărit. 2) (despre persoane) Care poartă haine sărăcăcioase sau subțiri; îmbrăcat în haine sărăcăcioase sau subțiri. 3) (despre îmbrăcăminte) Care este sărăcăcios, subțire și nepotrivit cu vremea friguroasă; jerpelit. /<turc. pirpiri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIRPIRÍU adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIRPIRÍU adj. v. jerpelit, peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIRPIRÍU adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Pirpiriu ≠ robust, zdravăn
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. și f. pirpiríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink