PIROTEHNÍE, (2) pirotehnii, s. f. 1. Tehnica fabricării și utilizării unor dispozitive, a unor materiale care servesc la aprinderea munițiilor, a armelor de foc, a unor substanțe explozibile, a artificiilor etc. 2. Fabrică de muniții. – Din fr. pyrotechnie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEHNÍE f. 1) Ramură a tehnicii care se ocupă cu fabricarea și utilizarea materialelor explozibile. 2) Tehnica producerii focului de artificii. [G.-D. pirotehniei] /<fr. pyrotechnie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEHNÍE s.f. 1. Tehnica producerii și folosirii focului. 2. Tehnica fabricării materialelor explozibile și inflamabile. 3. Fabrică de muniții. [Gen. -iei. / < fr. pyrotechnie, cf. gr. pyr – foc, techne – artă, meșteșug].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEHNÍE s. f. 1. tehnică a fabricării și utilizării materialelor explozibile și inflamabile, a focului de artificii etc.; pirotehnică. 2. fabrică de muniții. (< fr. pyrotechnie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEHNÍE s. v. pirotehnică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pirotehníe (tehnică, fabrică) s. f., art. pirotehnía, g.-d. art. pirotehníei; (fabrici) pl. pirotehníi, art. pirotehníile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink