piroteála s. f., g.-d. art. pirotélii; pl. pirotéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEÁLĂ, piroteli, s. f. Faptul de a piroti; stare a celui care pirotește; picoteală, moțăială, somnolență. – Piroti + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PIROTI. 2) Stare a unei ființe care pirotește. /a piroti + suf. ~eală
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROTEÁLĂ s. v. ațipire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink