PIROMANȚÍE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMANȚÍE s.f. Practică constând în observarea focului sau a flăcărilor, prin care vechii greci pretindeau că ghicesc viitorul. [Gen. -iei. / < fr. pyromancie, cf. gr. pyr – foc, manteia – ghicit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMANȚÍE s. f. divinație prin observarea aspectului focului sau al flăcărilor. (< fr. pyromancie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

piromanțíe s. f., art. piromanțía, g.-d. piromanțíi, art. piromanțíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink