PIROGRAVÚRĂ, (2) pirogravuri, s. f. 1. Tehnica, arta de a decora suprafața unor obiecte de lemn, de piele, de os etc. prin pirogravare. 2. Gravură, desen decorativ executat prin pirogravare; p. ext. obiect pirogravat. – Din fr. pyrogravure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROGRAVÚRĂ s.f. Tehnica gravării în lemn, în piele sau pe metal, făcută cu ajutorul unui instrument ascuțit la vârf și înroșit la foc sau cu un termocauter. ♦ Gravură făcută prin pirogravare. [< fr. pyrogravure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROGRAVÚRĂ s. f. tehnică de ornamentare a suprafeței unor obiecte din lemn, os, piele etc. cu un instrument ascuțit la vârf și înroșit. ◊ gravura obținută; obiect pirogravat. (< fr. pyrogravure)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pirogravúră s. f. (sil. -gra-) → gravură
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink