PIPERÁ, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipărá vb. I.] – Din piper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A PIPERÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

piperá vb., ind. prez. 1 sg. piperéz, 3 sg. și pl. pipereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink