PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PIPÁ ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. și pl. pipeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

pi pá (pipa), instrument popular la chinezi. Face parte din familia chitarelor*, având 4 sau 5 coarde pe care se cântă prin ciupirea cu degetul sau, în vechime, cu un plectru*. Primul caracter (pi) înseamnă trecerea degetelor mâinii drepte de la dreapta la stânga, al doilea (pá) înseamnă tragerea degetului gros al mâinii drepte în direcția opusă, adică de la stânga la dreapta. I se mai zice „laută* chinezească”. Este instr. de acomp. mai ales al cântecului vocal. Echiv. japonez: biwa; vietnamez: dàn tý bà; corean: bipa.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink