PIONIERÁT, pionierate, s. n. Misiune, sarcină de pionier; activitate de pionier. [Pr.: pi-o-ni-e-] – Pionier + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIONIERÁT n. Situație de pionier. [Sil. pi-o-ni-e-] /pionier + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIONIERÁT s.n. Viață, misiune de pionier. [< pionier + -at].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIONIERÁT s. n. activitate, misiune de pionier¹ (I, 1, 2). (< pionier¹ + -at)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pionierát s. n. (sil. pi-o-ni-e-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink