PINGELÍ, pingelesc, vb. IV. Tranz. A pune sau a face să pună pingele la o încălțăminte (uzată); a tălpui. – Din pingea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PINGELÍ ~ésc tranz. (încălțăminte) A înzestra cu pingele (noi). /Din pingea
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PINGELÍ vb. a pingelui, a tălpui, (reg.) a tălpălui. (A ~ încălțămintea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PINGELÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pingelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pingelésc, imperf. 3 sg. pingeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. pingeleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink