piftií, pers. 3 sg. piftiéște, vb. IV refl. (reg.) a se face, a se închega ca piftia; a se piftui.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIFTÍE, piftii, s. f. Mâncare preparată din carne, oase și cartilaje (de porc), fierte timp îndelungat într-o zeamă (cu usturoi), care, după răcire, se încheagă și devine gelatinoasă; răcituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIFTÍE ~i f. Fel de mâncare rece, pregătită din carne de pasăre, picioare sau cap de porc ori de vită, fierte timp îndelungat la foc mic într-o zeamă condimentată, care se încheagă după răcire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihtí
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIFTÍE s. răcituri (pl.), (reg.) aituri (pl.), cotoroage (pl.), înghețătură, piciorong, pistoseli (pl.), răsol, reci (pl.), străgheață, (Mold.) plachie, (Olt. și Ban.) tremurici (pl.). (~ de porc.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIFTÍE s. v. gel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
piftíe (piftíi), s. f. – Gelatină de carne, răcituri. – Var. Banat piftui. Ngr. πηχτή, din ngr. πηϰτή „gelatină” (Cihac, II, 686), cf. tc. pihti, bg. pihtija, sb. pitija. După Lokotsch 1670 din per. pühti „gelatină” care pare să fie același cuvînt.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
piftíe s. f., art. piftía, g.-d. art. piftíei; pl. piftíi, art. piftíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink