PIERITÓR, -OÁRE, pieritori, -oare, adj. 1. Supus morții, pieirii; muritor. ◊ Expr. Pieritor de foame = (despre oameni) foarte sărac, care nu are nici ce mânca; muritor de foame. 2. Care dispare sau se risipește, care nu durează; trecător, efemer. [Var.: (înv. și reg.) pieitór, -oáre adj.] – Pieri + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PIERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizație ~oare. 2) fig. Care trece repede; care durează puțin timp; muritor; trecător. Slavă ~oare. /a pieri + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIERITÓR adj. 1. v. muritor. 2. v. trecător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Pieritor ≠ etern
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pieritór adj. m., pl. pieritóri; f. sg. și pl. pieritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink