PIEPTOȘÍ, pieptoșesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se mândri, a-și da importanță. – Din piept.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

pieptoșí, pieptoșésc, vb. IV refl. (reg.) a se lăuda, a se făli, a se îngâmfa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PIEPTÓS, -OÁSĂ, pieptoși, -oase, adj. 1. Cu pieptul (1) lat; p. ext. voinic, bine legat. ♦ Fig. Mândru, îngâmfat. 2. (Despre femei) Cu sânii mari. – Piept + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIEPTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are piept mare; cu piept bine dezvoltat. /piept + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pieptós adj. m., pl. pieptóși; f. sg. pieptoásă, pl. pieptoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink