PIEÍRE s. f. Acțiunea de a pieri și rezultatul ei. 1. Moarte (violentă, năprasnică); ucidere, omor. ♦ (În limbajul bisericesc) Pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale și a căderii în păcat. ♦ (Înv. și reg.) Pericol, primejdie de moarte; p. ext. necaz, supărare. 2. Distrugere, nimicire; dispariție; decădere, ruinare. ♦ Încetare, anulare, suprimare. [Var.: (reg.) pieríre s. f.] – V. pieri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIEÍRE ~i f. 1) v. A PIERI. 2) Încetare din viață; moarte; pierzanie. 3) Primejdie de moarte. 4) Nimicire totală; distrugere completă. [G.-D. pieirii] /v. a pieri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIEÍRE s. 1. v. dispariție. 2. v. moarte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pieíre s. f., g.-d. art. pieírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink