PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic¹ + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PICÚI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picúi¹, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

picuí², picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink