PICÓT, picoți, s. m. 1. (Min.) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, folosită la săparea galeriilor. 2. (În forma picou, n.) Bordură de dantelă cu colțuri. ♦ Bulină (3). – Din fr. picot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

PICÓT s.m. (Mine) Bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt sub formă conică, servind la săparea galeriilor. [< fr. picot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PICÓT s. m. (mine) bucată de lemn tare, ascuțită la un capăt, la săparea galeriilor. (< fr. picot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

picót s. m., pl. picóți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

PICOT [pikó], Auguste Émile (1844-1918), filolog francez. Secretar (1866-1869) al domnitorului României, Carol I. Contribuții la studiul literaturii române vechi și al folclorului românesc („Cântecele populare ale românilor din Serbia”, „Note biografice și bibliografice asupra lui Antim Ivireanul”). M. de onoare al Acad. Române (1879).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink