pichirisít s.n. (reg.) pichiriseală (v.).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PICHIRISÍ, pichirisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se supăra; a se simți atins sau înțepat cu o vorbă. – Comp. fr. [se] piquer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PICHIRISÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pichirisí¹, pichirisésc, vb. IV refl. (înv.) a se simți atins, jignit; a se formaliza (de ceva), a se supăra (în urma unei jigniri); a se picarisi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pichirisí², pichirisésc, vb. IV (reg.) 1. a chema puii la mâncare. 2. a vorbi repede, neînțeles, cu cuvinte necunoscute ascultătorilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pichirisí (pichirisésc, pichirisít), vb. refl. – A se simți jignit, a se supăra. – Var. picarisi. Ngr. πικρίζω, aorist ἐπίκρισα (Graur, BL, IV, 108; Gáldi 227); în var. este evidentă încrucișarea cu fr. se piquer.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pichirisi, pichirisesc v. r. a se supăra
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink