PICĂTOÁRE, picătoare, s. f. (Fam.) Pipetă. – Pica¹ + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PICĂTOÁRE s. v. pipetă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picătoáre s.f. 1. (înv. și reg.) vas de tuci, de lut care se pune sub grătar sau sub frigare ca să se scurgă în el grăsimea. 2. (pop. și fam.) pipetă. 3. (reg.) praștie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

picătoáre (pipetă) s. f., g.-d. art. picătórii; pl. picătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PICĂTÓR, picătoare, s. n. Tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături. – Pica¹ + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PICĂTÓR ~oáre n. fam. Instrument pentru picurarea unui lichid, constând dintr-un tub mic de sticlă subțiat la un capăt și prevăzut la celălalt capăt cu o pompă de cauciuc; pipetă. /a pica + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picătór (pipetă) s. n., pl. picătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

picătoare, picătoare s. f. pipetă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink