PIȘCĂTÓR, -OÁRE, pișcători, -oare, adj. 1. (Despre insecte) Care pișcă (3), care înțeapă; înțepător. ♦ Fig. Care conține o critică tăioasă; șfichiuitor, mușcător. 2. (Despre alimente) Care ustură; pișcăcios, iute, picant. 3. (Depre oameni) Care șterpelește, care fură. – Pișca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȘCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care pișcă. 2) fig. (despre vorbe și stil) Care conține aluzii răutăcioase; înțepător; usturător; urzicător; mușcător; corosiv. 3) (despre persoane) Care are obiceiul să șterpelească. /a pișca + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȘCĂTÓR adj. 1. v. înțepător. 2. v. înăsprit. 3. v. picant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIȘCĂTÓR adj. v. sarcastic, satiric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pișcătór adj. m., pl. pișcătóri; f. sg. și pl. pișcătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink