PETRECĂTÓR, -OÁRE, petrecători, -oare, adj., s. m. și f. 1. (Înv. și reg.) Petrecăreț. 2. (Înv.) (Persoană) care trăiește (undeva sau într-un anumit fel); trăitor. 3. (Înv.) (Persoană) care însoțește, conduce pe cineva. – Petrece + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PETRECĂTÓR adj. v. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETRECĂTÓR adj., s. v. chefliu, petrecăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETRECĂTÓR s. v. cât, însoțitor, tovarăș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petrecătór adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecătóri; f. sg. și pl. petrecătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink