PETRECĂRÉȚ, -EÁȚĂ, petrecăreți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) căruia îi place să petreacă mult și des, (om) iubitor de petreceri; (om) chefliu, petrecător. – Petrece + suf. -ăreț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PETRECĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) și substantival Care este predispus să petreacă; amator de petreceri; chefliu. /a (se) petrece + suf. ~ăreț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PETRECĂRÉȚ adj., s. 1. adj., s. chefliu, (înv. și reg.) petrecător, (înv.) petrecănos, veselnic, (fam.) lumeț. (Om ~; e un mare ~.) 2. s. (livr.) juisor. (~i întârziați treceau pe stradă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

petrecăréț adj. m., s. m. (sil. -tre-), pl. petrecăréți; f. sg. petrecăreáță, pl. petrecăréțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink