PETITÓRIU, -IE, petitorii, adj. (Jur.: despre acțiuni, cereri etc.) Care are ca obiect recunoașterea sau apărarea dreptului de proprietate sau a unui alt drept real. – Din fr. pétitoire, lat. petitorius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PETITÓRIU, -IE adj. (Despre o cerere) Prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății asupra unui imobil. [< fr. pétitoire, lat. petitorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PETITÓRIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr. pétitoire, lat. petitorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

petitóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. petitórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. petitórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink